Cerul nu era singurul lucru care ardea în timp ce soarele apunea. Fata mea, strălucind cu acea bronzulă a orei de aur, a transformat întreaga plajă în scena ei. Și ce scenă era asta – construită pe curbe senzaționale, cu sâni care sfidau logica și un fund atât de impresionant încât ar putea opri traficul.

Dar frumoasele imagini au fost doar încălzirea. Acesta a fost un adevărat cucerire. Camera mea nu doar că a captat-o; a înghițit-o. Între flash-uri, mâinile mele și-au revendicat propriul teritoriu. Am avut acele picioare lungi și puternice agățate peste umerii mei, pielea ei fierbinte la atingere, păsărica ei deja udă spunându-mi că camera nu era de ajuns.

Apoi a preluat controlul. Se uita drept în lentilă, cu o provocare în ochi, și își deschidea încet picioarele pentru mine. Nu o privire timidă, ci un spectacol total, deliberat – lăsând lumina dispărută să surprindă fiecare detaliu intim, oferindu-se complet ochiului camerei. A fost o invitație, brută și evidentă.

Am căzut în ritmul lui. Acea idee de “sex fotografic”? Noi am trăit-o. Fiecare poză a fost o penetrare adâncă, fiecare nouă poziție o schimbare înfometată a trupurilor. Camera a captat totul: respirația ei ascuțită, momentul în care privirea ei rece de model s-a topit în nevoie pură și disperată.

Aceasta este un alt fel de nuditate. Pictezi cu lumină și te focusezi cu tot corpul. Și să fiu adânc în ea, în timp ce ultimele raze de soare îi auriu pielea și oceanul rugă… acest sentiment este gravat în mine, permanent.

Unele femei se nasc să stăpânească momentul. Ea nu doar deținea scena. Mă deținea pe mine, deținea lentila mea și a făcut soarele apus să pară doar actul ei de deschidere.